Forțele ucrainene au respins ceea ce este descrisă ca fiind cea mai mare și mai complexă tentativă de străpungere a Rusiei pe axa Lyman-Borova de la începutul invaziei la scară largă

Pe 19 martie 2026, elemente ale Armatei 1 de Tancuri de Gardă și Armatei 20 de Arme Combinate a Rusiei au lansat o ofensivă coordonată, pe mai multe direcții, în șapte direcții diferite. Cu toate acestea, asaltul s-a eșuat în patru ore sub o ploaie de drone FPV ucrainene, artilerie de precizie și mine lansate de la distanță.Atacul eșuat marchează un început sângeros al anticipatei ofensive a Rusiei pentru primăvara-vara anului 2026, analiștii de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) remarcând că astfel de rate „nesustenabile” ale victimelor ar putea degrada grav capacitatea Moscovei de a menține operațiuni de mare intensitate în lunile următoare. Într-o trecere de la coloanele tradiționale de blindate grele, forțele ruse au încercat să copleșească apărarea ucraineană bazată pe drone prin dispersarea grupurilor lor de asalt pe o gamă largă de mijloace de transport. 

📌 Inventar masiv: Forța de asalt a inclus peste 500 de infanteriști, 28 de vehicule blindate și un număr uimitor de peste 100 de motociclete, buggy-uri și ATV-uri.
📌 Adaptare tactică: Utilizarea vehiculelor ușoare a fost o încercare de a deplasa rapid grupurile de asalt prin „zonele de ucidere” pentru a împrăștia focul ucrainean. Cu toate acestea, viteza mare a acestor vehicule neblindate s-a dovedit a nu se putea compara cu rețeaua densă de drone FPV ucrainene.
📌 Apărare coordonată: Corpul 3 Armată, alături de Brigada 66 Mecanizată și Brigada 20 Sisteme fără pilot K-2, se pregăteau de săptămâni întregi după ce au observat echipamente rusești de pontoane și operațiuni de deminare în apropierea râului Oskil.
Comandanții ucraineni au descris consecințele ca fiind un „adevărat masacru”, unitățile rusești suferind pierderi catastrofale atât în ​​ceea ce privește personalul, cât și echipamentele specializate. 🔻
📌 Pierderi de echipamente grele: Forțele ucrainene au confirmat distrugerea a 3 tancuri, 11 vehicule de luptă interioare/vehicule de transport transport aerian (IFV/APC) (inclusiv BTR-82AT și BMP-3) și un lansator de rachete termobaric greu TOS-1A Solntsepyok, rar.
📌 Masacrul vehiculelor ușoare: Pariul pe mobilitatea ușoară a dat greș, 84 de motociclete și ATV-uri fiind distruse. Multe au fost pierdute din cauza „minelor inteligente” lansate de la distanță de drone de-a lungul rutelor de apropiere rusești.
📌 Numărul de victime: Dintre cei peste 500 de soldați angajați în incursiune, se estimează că 405 au devenit victime (uciși sau răniți), o rată uimitoare a pierderilor de 80% pentru unitățile implicate.
Bătălia de lângă Lyman face parte dintr-un efort mai amplu al Rusiei de a ajunge la „Centura Fortărețelor”, linia strategică de orașe, inclusiv Sloviansk și Kramatorsk.
📌 Sabotaj logistic: Înainte de asaltul terestru, Rusia a intensificat atacurile folosind bombe cu planare ghidată KAB-3000 pentru a distruge punctele de trecere ucrainene peste râul Oskil, încercând să izoleze apărătorii frontului.
📌 Deficit de antrenament: Rapoartele de pe front indică faptul că Rusia a redus antrenamentul de bază pentru noii recruți de la o lună la doar o săptămână pentru a compensa exodul masiv de personal, ceea ce a dus la „acuzațiile sinucigașe” prost coordonate, observate pe 19 martie.
📌 Apărare durabilă: În ciuda intensității ofensivei rusești, Corpul 3 Armată a raportat că operațiunea s-a încheiat fără pierderi din partea ucraineană, subliniind dezechilibrul extrem al războiului defensiv modern integrat cu drone.
„Observam semne de pregătiri de săptămâni întregi”, a declarat generalul de brigadă Andrii Biletskyi, comandantul Corpului 3 Armată. „Fiecare brigadă avea propriul plan de respingere a atacului. Drept urmare, atacurile au fost dejucate pe toate fronturile.”

The Military Channel